Tratamentul osteoporozei coloanei lombare

Vreau o programare

Opţiunile terapeutice includ atât o abordare non farmacologică, cât şi o intervenţie tratamentul osteoporozei coloanei lombare cu agenţi farmacologici. Pentru a indica peptide derivate de PTH este necesar un scor T mai mic sau egal cu -2,5 DS, la coloană sau şold şi cel puţin o fractură de fragilitate vertebrală moderat-severă.

Cel mai bun tratament pentru osteoporoza - Trăiește sănătos

La femei în postmenopauză, ca terapie de primă intenţie poate fi administrat şi raloxifenul. Alendronatul, risedronatul, ibandronatul şi zoledronatul au efect demonstrat în reducerea riscului de fracturi vertebrale recomandare A şi non­vertebrale în osteoporoza de postmenopauză recomandare A-B. Raloxifenul are efect demonstrat numai pe fracturile vertebrale recomandare A. Alendronatul, risedronatul şi zoledronatul au indicaţie şi în osteoporoza bărbatului recomandare A-C.

Hormonul paratiroidian şi teriparatidul sunt indicate în cazuri individualizate non-responsive la tratamentul cu antiresorbtive şi pacienţi cu risc crescut de fractură şi în tratamentul osteoporozei cortizonice vezi ghidul pentru osteoporoza cortizonică.

Programari LaurusMedical

Denosumabul, cel mai nou agent antiresorbtiv, are evidenţe de reducere a riscului de fracturi vertebrale, non-vertebrale şi de şold recomandare A. Tratamente de a doua intenţie: Terapia estro-progestativă Calcitonina Analogi sintetici ai vitaminei D În funcţie de mecanismul de acţiune, cele două mari clase de medicamente utilizate în tratamentul osteoporozei sunt: agenţii antiresorbtivi, care blochează resorbţia osoasă prin inhibiţia activităţii osteoclastelor şi agenţii anabolici, care stimulează formarea osoasă acţionând primar asupra osteoblastelor.

Agenţii antiresorbtivi Bifosfonaţii Bifosfonaţii fac parte din terapia de primă intenţie în osteoporoza de postmenopauză. Bifosfonaţii utilizaţi în mod curent alendronat, risedronat, ibandronat, zoledronat inhibă resorbţia osoasă prin reducerea recrutării, diferenţierii şi activităţii osteoclastice şi creşterea apoptozei osteoclastelor; mecanismul molecular constă în reducerea izoprenilării proteinelor dependente de GTP.

Reducerea remodelării osoase duce la creştera duratei de viaţă a unităţii de remodelare şi implicit la creşterea gradului mineralizării secundare; acesta este cel mai probabil mecanism al creşterii progresive a DMO demonstrată în studiile clinice cu aceşti bifosfonaţi. Reacţiile adverse sunt în principal digestive după administrarea orală dispepsie, esofagită ; administraţi intravenos pot produce febră şi simptome pseudo-gripale.

Recent, s-au tratamentul osteoporozei coloanei lombare observaţii care sugerează posibilitatea apariţiei necrozei de mandibulă la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi.

Osteoporoza coloanei vertebrale Osteoporoza coloanei vertebrale Coloana vertebrala sira spinarii se intinde de la craniu pana la pelvis si este formata din 33 de oase, denumite vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric una deasupra celeilalteiar in spatiile care delimiteaza vertebrele se gasesc discurile intervertebrale, cu rol in absorbtia socurilor. Aceste discuri intervertebrale confera coloanei vertebrale flexibilitate.

Incidenţa acestui sindrom este necunoscută încă, dar pare mai prevalent după administrarea intravenoasă de doze mari la pacienţii trataţi pentru complicaţii ale unei malignităţi. Alendronatul A fost studiat extensiv în tratamentul osteoporozei.

Cosul de cumparaturi este gol

Un studiu de microradiografie cantitativă a demonstrat că efectul foarte bun al alendronatului de creştere a DMO este consecinţa creşterii duratei mineralizării secundare şi că de fapt bifosfonaţii, ca de altfel toţi agenţii antiresorbtivi, nu cresc masa osoasă ca atare. Efectele întreruperii terapiei cu alendronat au fost precizate recent, când unele studii au observat o reducere gradată a beneficiilor pe DMO şi pe markerii resorbţiei osoase.

Risedronatul Două studii clinice controlate multicentrice au evaluat eficacitatea risedronatului în tratamentul osteoporozei de postmenopauză.

În plus, acest studiu a demonstrat că efectul antifractură al bifosfonaţilor se manifestă numai la pacientele cu osteoporoză diagnosticată cu DXAdar nu şi la cele selecţionate pe baza unor factori de risc clinici. Studiile cu risedronat oferă şi evidenţe solide în ce priveşte prezervarea microarhitecturii trabeculare şi a gradului normal de mineralizare după 5 ani de administrare.

În plus, studiile cu risedronat au oferit cele mai bune evidenţe pentru eficacitatea rapidă antifractură 6 luni vertebrală şi non-vertebrală, dintre medicaţiile antirezorbtive.

Ce este osteoporoza

Ca şi tratamentul osteoporozei coloanei lombare, risedronatul a fost utilizat iniţial în administrare zilnică, după care s-a trecut la administrarea săptămânală a 35 mg. Deşi din studiile cu risedronat nu au fost excluse pacientele cu antecedente digestive superioare, reacţiile adverse rămân aceleaşi ca la alendronat.

Ibandronatul Este primul bifosfonat care a demonstrat într-un studiu clinic controlat un efect antifractură vertebrală şi non-vertebrală paciente cu risc crescut prin administrare intermitentă. Se administrează în mod curent mg oral o dată pe lună, ceea ce produce creşteri ale DMO vertebrală şi şold mai mari decât în administrarea zilnică de 2,5 mg.

Complicatiile osteoporozei: fracturile vertebrale

Se poate administra intermitent la intervale mai mari, pe cale intravenoasă 3 mg la 3 lunipe baza echivalenţei efectului pe DMO cu doza zilnică. Zoledronatul Un studiu clinic controlat, care a inclus de paciente cu osteoporoză de postmenopauză a evaluat eficacitatea şi siguranţa zoledronatului administrat anual, în doza de 5 mg iv. De asemenea zoledronatul a scăzut riscul de fractură şi mortalitatea când a fost administrat la scurt timp după prima fractura de şold.

In mod tipic, durerea debuteaza atunci cand pacientul realizeaza miscari de intensitate usoara sau cel mult moderatacum ar fi: - Ridicarea cumparaturilor; - Aplecarea catre podea pentru ridicarea unui anumit obiect; tratamentul osteoporozei coloanei lombare Calcatul stramb; - Ridicarea saltelei patului la schimbarea asternuturilor. Semne sugestive pentru fractura vertebrala Sus Specialistii considera ca nu pot oferi o caracterizare foarte exacta a durerii simtite atunci cand apare o fractura vertebraladeoarece fiecare pacient are particularitatile sale si are propriul prag al durerii. Durerea, precum si simptomele insotitoare sunt pentru fiecare pacient altfel. La fel de variabila este si perioada in care pacientul inca se va confrunta cu simptomele dureroase: in cazul unora, durerea incepe sa se reduca in intensitate si, in final, sa dispara, pe masura ce fractura se vindeca in aproximativ luniin timp ce pentru altii durerea devine cronica, chiar daca leziunea osoasa s-a vindecat si nu exista complicatii compresive care sa poata explica eventual persistenta durerii.

Modulatori selectivi ai receptorului estrogenic SERM SERM sunt agenţi non hormonali care se leagă de receptorul estrogenic, având efecte agoniste pe os, metabolismul lipoproteinelor, antagoniste la nivelul sânului. În general este bine tolerat, ca efecte adverse sunt citate tromboembolismul venos, accentuarea tulburărilor vasomotorii, crampe musculare. Agenţii anabolici Ranelatul de stronţiu Ranelatul de stronţiu este un agent terapeutic care constă din doi atomi de stronţiu stabil şi un miez organic acidul ranelic.

Generalitati

Studii in vivo pe modele experimentale de osteoporoză au relevat că ranelatul de stronţiu stimulează formarea osoasă şi reduce rezorbţia tratamentul osteoporozei coloanei lombare, inducând o decuplare pozitivă între formarea şi rezorbţia osoasă. Studii moderne de calitate osoasă tehnica nanoindentaţiei argumentează calitatea normală a osului format. De asemenea, stronţiul reduce riscul fracturilor vertebrale la pacientele fără fracturi vertebrale prevalente, precum şi la pacientele cu osteopenie.

Un alt studiu clinic controlat a evaluat eficaciatea stronţiului, 2g pe zi timp de 3 ani, asupra riscului de fracturi non-vertebrale, inclusiv şoldul, humerusul, pelvisul, coaste, clavicule, radius distal.

Ghid pentru diagnosticul si tratamentul osteoporozei de postmenopauza – ibizafamilycompany.es

Peptide derivate de parathormon PTHPTH Hormonul paratiroidian [] şi teriparatidul [] sunt peptide derivate din PTH care în administrare intermitentă au efect demonstrat tratamentul osteoporozei coloanei lombare reducerea riscului de fracturi vertebrale şi non-vertebrale în osteoporoza de postmenopauză şi la bărbat recomandare A.

În urmă cu câţiva ani, PTH sintetic teriparatide a fost primul agent anabolic aprobat de FDA pentru tratamentul osteoporozei de postmenopauză.

Spre deosebire de agenţii antiresorbtivi, PTH stimulează remodelarea osoasă prin creşterea formării osoase.

Preparate, posologie: se administrează zilnic, s. Recomandarea curentă este că tratamentul cu PTH trebuie limitat persoanelor cu osteoporoză severă, iar durata tratamentului să nu depăşească 18 luni. În osteoporoza de postmenopauză expresia RANKL este crescută ca urmare a deficitului estrogenic ceea ce contribuie major la creşterea rezorbţiei osoase.

Eficacitatea antifractură a fost evaluată într-un studiu clinic controlat de faza a 3 a care a inclus de femei cu osteoporoză de postmenopauză, care au fost tratate cu denosumab 60 mg subcutanat la 6 luni timp de 3 ani vs placebo.

O companie dedicată sănătății femeii

Deşi profilul de siguranţă a fost similar cu placebo, medicaţia fiind nouă şi având în vedere mecanismul de acţiune, unii experţi consideră că sunt necesare mai multe date de siguranţă pe termen lung. Terapia de a doua intenţie. Terapia estro-progestativă TEP Femeile în postmenopauză cu şi fără osteoporoză vor fi informate asupra riscurilor şi beneficiilor terapiei estro-progestative.

Femeile histerectomizate vor primi numai estrogeni, în timp ce femeile cu uterul intact vor primi atât estrogeni, cât şi progesteron în regim combinat, ciclic sau continuu, pentru a preveni riscul carcinomului endometrial.

Alte studii arată că estrogenii scad riscul fracturii de şold cu cca. Efectul este dependent de doză dar nu se menţine dupa oprirea terapiei, rata pierderii osoase revenind la nivelul de menopauză; nu s-a demonstrat că această pierdere este însoţită de creşterea riscului de fractură.

Efectul estrogenilor pe os este mai semnificativ la femeile care încep TEP în primii cinci ani de menopauză. Se consideră că TEP este o terapie de prevenţie de primă linie pentru femeile în post menopauză cu masă osoasă scăzută şi la femeile cu vârsta de instalare a menopauzei sub 45 ani.

Este important de subliniat că, spre deosebire de bifosfonaţi, estrogenii au demonstrat reducerea riscului de fracturi non-vertebrale inclusiv de tratamentul osteoporozei coloanei lombare la paciente cu risc scazut. Acest din urmă studiu a determinat reducerea utilizării terapiei estro-progestative în osteoporoza de postmenopauză, mai ales din cauza riscului neaşteptat al bolilor cardiovasculare.

Mihaela Moise Medic specialist Medicina interna Osteoporoza este caracterizata prin reducerea paralela a mineralelor osoase si matricei osoase astfel incat osul este in cantitate scazuta, dar cu o compozitie normala procentual.

În prezent se utilizează tratamentul osteoporozei coloanei lombare foarte mici de estrogeni oral şi transdermic care produc o stimulare minimă mamară şi endometrială, dar ale căror efecte asupra bolilor cardiovasculare şi a riscului de fractură nu au fost încă evaluate; totuşi efectele de reducere a remodelării şi prezervarea masei osoase au fost demonstrate.

Calcitonina Calcitonina în tratamentul osteoporozei coloanei lombare farmacologice inhibă activitatea osteoclastică acţionând ca un agent reduce durerile de spate. Poate fi administrată subcutanat sau intramuscular toleranţă scazută: greaţă, flush facial, diaree şi intranazal cu efecte secundare minime. Analogii sintetici ai vitaminei D calcitriolul şi alfacalcidolul Reduc incidenţa fracturilor vertebrale şi pret pastile pentru dureri articulare putea reduce incidenţa fracturilor non­vertebrale; demonstraţiile sunt considerate mai puţin riguroase decât pentru medicaţiile considerate a fi de primă intenţie.

Date recente sugerează un efect semnificativ de reducere a incidenţei căderilor. Sunt contraindicaţi la pacientele cu hipercalcemie şi se recomandă monitorizarea periodică a calcemiei, creatininei şi calciuriei la 1, 3 şi 6 luni în primul an, apoi la 6 luni. Terapia combinată Deşi unele studii au sugerat că asocierea a doi agenţi antiresorbtivi ar putea creşte DMO mai mult decât în monoterapie, nu există evidenţe care să demonstreze că efectul pe DMO se reflectă în reducerea superioară a riscului de fractură.

De asemenea nu există evidenţe că asocierea PTH cu un agent antiresorbtiv produce efecte aditive sau sinergice.

Terapia anterioară sau concomitentă cu bifosfonaţi poate reduce sau întârzia răspunsul anabolic la PTH. Recent s-a demonstrat însă că pierderea tratamentul osteoporozei coloanei lombare masă osoasă care apare după întreruperea terapiei cu PTH poate fi prevenită dacă se administrează un antiresorbtiv alendronat, risedronat. Recomandările din acest ghid ajută decizia terapeutică, dar nu înlocuiesc judecata clinică necesară individualizării tratamentului pentru fiecare pacient.